providenta nebuuniei

In lumina pilpiitoare de un galben rinced spiritul meu se profila pe peretele alb al vieti desarte . In eternitatea apasatoare a infinitului , incercam sa cuprind timpul in brate si sa-l ridic .
Paharul cioblit era cazut pe putredul covor al camerei de acum . Pe scaunul cu trei picioare atirna trupu-mi fara suflare. In lumina pilpiitoare de un galben rinced il vedeam si mi se parea caraghios. Si totusi , totusi traiesc. M-am uitat in oglinda sparta de pe patul de fier alb dar nu eram . Atunci am stiut, am inteles .... Si totusi e frig aici am zis si am plecat departe cit mai departe
Autor : Zirconiu ( Pappa Anton )