Cum spui in Engleza ca nu mai ai timp, bani, sau s-a terminat ceva, un meci, un film, un spectacol etc? Daca vrei sa spui ca nu mai ai bani, lapte, zahar sau alta cantitate de ceva in limba Engleza, poti folosi cateva expresii cu verbul ''to be''.
3 Expresii Diferite In Engleza Pentru: "S-a terminat laptele/spectacolul/timpul.'' Există mai multe modalități de a exprima că nu mai ai ceva în limba engleză. Iată câteva variante:
"I'm out of sugar. Nu mai am zahar. "I've run out of sugar. Mi-am terminat zaharul. "I'm all out of sugar. Nu mai am zahar. Mi s-a terminat tot zaharul. "I've depleted my supply of sugar." Am epuizat rezerva mea de zahar. "I've used up all my sugar. Am folosit tot zaharul meu. "I'm fresh out of sugar." Tocmai, mi s-a terminat zaharul. Nu mai am zahar. "I've exhausted my sugar." Mi-am epuizat zaharul.
Eu am folosit zaharul ca exemplu pentru ca este un substantiv de cantitate. Poti folosi aceste expresii si cu alte substantive de cantitate, precum milk, salt, water, coffee, wine, si desigur money.
In limba Engleza substantivul ''Money'' este nenumarabil. Are aceeasi forma indiferent cum traduci din limba romana: ban - money, bani - money
Aceste expresii pot fi folosite în diferite contexte pentru a transmite că ai terminat o cantiatate de sau nu mai ai ceva disponibil.
Cum spui ca s-a terminat un interval, perioada, eveniment care dureaza. Ceva ce are un inceput si un sfarsit se exprima in engleza folosind expresia:
to be over - a se termina
The game is over. S-a terminat meciul. The show is over. S-a terminat spectacolul. The movie is over. S-a terminat filmul.
Cand vorbim despre timp care se termina sau se scurge, folosim expresia ''to be up''
Imagineaza-ti o clepsidra in care nisipul se scurge. Cand nisipul se termina, poti spune.
The time is up. S-a terminat timpul. S-a scurs timpul.
Dezavuez lucrurile rele care se spun despre
Spitalul Universitar. În ciuda colportărilor ţintite, grele, din ultima vreme!
E un loc binecuvântat de Dumnezeu şi dacă ai puţin noroc afli încă de pe
holurile instituţiei, cum poţi regăsi calea spre o sănătatea înfloritoare, garantată
de normele constituţiei, chiar înainte de a intra în cabinetele medicilor la
care eşti programat. Vorbesc dintr-o experienţă recentă, nu spun poveşti,
aşteptând să-mi vină cardiologul de la raportul de gardă, să-mi pună holterul
pentru tensiune, ca să poată apoi descâlci şi face ordine în înţelepciunea lui,
în hârtii şi ulterior în bătăile uneori descreierate ale inimii mele, încercate
de-a lungul vieţii de un mănunchi important de blonde scrisori neexpediate la
post restant…
Pe hol aşadar am aflat prin urmare tratamentul
minune pentru păcătoasa mea artroză de la genunchi, care mă supără cel mai tare.
Un domn vioi, inginer de sonde, arăta în poză ca
un măslin pe rod, la 83 de ani. Nu-i dădeai cincizeci! Se trăgea dintr-o
familie cu cincisprezece fraţi şi surori. Treisprezece trăitori, şi nu era el
cap de pod. Sora cea mai de sus în scală, Serafica, împlinise 99 şi n-avea nici
o boală! Mi-a spus şi secretul longevităţii lor.
„Noi n-am fost la Ana Aslan, am fi putut merge
căci aveam pile. I-am luat pe ai mei câteva zile pe rând pe toţi în Africa la
Câmpul petrolier.(Nu era de colea să fi inginer român la petrol!). Aveam
cunoştinţe de la un african bătrân şi am făcut cu fiecare, fără umbrelă, douăzeci
de şedinţe a câte două minute întinşi la soare, împachetări cu nisip fierbinte,
în deşert. Două minute la şaizeci de grade, copt, fiert, am scos bolile din noi!"
Asta e!... Mai scriu o proză până când vine
vara şi plec în Sahara să scap de artroză!
Am stat de vorbă azi cu Părintele Cătălin. Avea dreptate. Evităm să ne compromitem. Azi, la amiază, părintele a cerut să fie postată pe pagina de facebook a cenaclului o chemare la rugăciune pro-familie. Ce a urmat? Nimic... Unii au intrat au citit și au gândit... Ceva de genul ”de ce să mă complic? ”... L-am sunat pe părintele. Ce faceți? - Plec la Frăsinei. Vreau să mă rog pentru acest popor. Să nu mă doară lașitatea acestui neam. Să nu mă doară... -ce fel de lașitate părinte? - Culmea, am scris că trebuie să ieșim la luptă. Că nu vreau legalitate pentru Sodoma. Și ei mă iau cu Dragnea. Cine e acest Dragnea? Și dacă are vreo putere acest Dragnea, de ce-l băgați în lupta noastră contra homosexualitate: La JUDECATA de după moarte, o să-i explicați lui Dumnezeu că nu am votat pro-familie pentru că ne-a inervat ”unul” Dragnea Și opozanții lui... De aceea nu am dat like la postarea pro-familie... De aceea nu ne-am dus la vot. Pentru ”unul”Dragnea... - Ce înseamnă asta? - Că nu credem în ortodoxie, decât din interes. Că ”povestea” cu Sodoma o credem SF... Că ne e teamă de ”prietenii” de pe FACEBOOK, ca să ne luăm la trântă cu ”SISTEMUL”... Că nu ținem la BISERICA ORTODOXĂ... Suntem dependenți de ”Dragnea”, de sistem, de ce zic ”alții”, de lașitate... Și în acest timp Hristos e dus la cimitirul istorie...De noi, nu de El.... -Deci? - Întreb și nu mai vreau să știu nimic. Vă e rușine de principiile ortodoxiei? Vreți ”subterfugii” politice caă spuneți răspicat ”NU, HOMOSEXUALITĂȚII!” Hm...Nu vă credeam atât de slabi, de lași și fără iubire pentru copiii voștri. Vă jucați cu focul....
Zile fără cenaclu. Pentru mine sunt zile destul de lungi, de grele, de ciudate... Mă simt asemeni unui antrenor care încearcă să țină o echipă în priză, să o motiveze, să-i netezească drumul spre biruință...
Când eram copil iubeam mult fotbalul. Era un fenomen de bun simț, iar unul dintre antrenorii mei preferați era Mircea Lucescu. de fapt, cred că odată cu Mircea Lucescu noi nu am mai avut un antrenor adevărat la național. Chiar dacă a fost Italia 90, SUA 94 și alte performanțe... dar Lucescu era un bun profesor, psiholog și creator de relații umane. rigid la antrenament, nu uita apoi să iasă cu echipa la un suc, la o poveste, la o vizită printr-un muzeu în marile capitale europene.... Așa mi-am dorit și eu cu cenaclul. Să fim mai mult decât o familie. Să ne sunăm zilnic, să nu ne doară sufletul de microfoane, de deplasări lungi sau scurte, de ceea reușim sau de ceea ce nu reușim. Să ne unim pe scenă, să nu mai obosim în fața publicului, să fim mândrii de ceea ce facem să ne căutăm în viața de fiecare zi, să ne dăm ultima picătură de energie,să fim gata să ne sprijinim în orice moment al vieții, să ne sunăm mereu, să ne întâlnim la diferite ocazii personale. Mai ales că eu nu mi-am conceput în ultimii ani zilele de naștere fără voi. Voi ați fost familia mea, Crăciunul meu, bucuria mea... Și, pentru ca să nu mă credeți doar un sofist lipsit de fapte, am încercat să fac tot ce pot pentru fiecare... Mai ales că și voi, simțind zbaterea mea, de multe ori ați venit la concerte mai mult,de dragul meu... Mi-aduc aminte primul turneu în Germania. Nu eram nici mult mai bătrâni ca acum, dar cât entuziasm aveam. Nimeni nu se plângea de scaunul din spate. Nimeni nu obosea de prea mult stat ” la datorie”... Romică ne dăruia momente vesele unice și unea grupul, Alexandru era chiar fericit și cu o față plină de mulțumire, Sorin se simțea în nouălea cer, Andreea parcă visa, Andrei părea că zboară etc. Am zis atunci. Uite așa se naște o mare familie! uite așa se pot face lucruri mari și corecte pentru această țară și pentru români! Și, vă mărturisesc că a fost ceasul meu de împlinire sufletească!...
Membrii cenaclului trăiau pentru cenaclu. Toți abia așteptau să se vadă, să organizeze deplasări, să fie împreună la o masă, chiar și atunci când nu erau concerte... Și eram fericit... De curând, parcă așa ca un copil care vrea să refacă potecile de altădată, am luat o hotărâre: Nu voi mai merge la nicio ocazie festivă, aniversare, nuntă, botez, legat de momente din viața familie membrilor cenaclului dacă nu veți fi cu toții. Deci, dragii mei: Nu pot să fac bisericuțe. Nu pot să împart în tineri sau bătrâni, în favoriți și stingheri, în dulci și sărați. Nu pot. Sunt sufletul vostru și altceva nu mă interesează, Vreau să mergem tot împreună mai departe. Să întărim familia și să credem în destinul nostru prietenesc, creștinesc și familial. Vă iubesc pe toți la fel. Și sper că de data aceasta nu veți spune că nu ați avut blog, televizor și internet, și că nu ați putut citi articol... Nu vă mai cred... Nu fugiți de iubire... PĂRINTELE P.S. Dacă mă iubiți vă rog trimiteți până joi scrisoarea aceasta la toți colegii din cenaclul... Eu nu am FACEBOOK...