Aproape ca pierdeam si toamna asta..

As fi fost foarte multumit daca în urma cu câteva zile cineva anticipa destinderea toamnei care avea sa vina intr-o noapte în care eu nu eram foarte obosit si necesita poate sa o privesc fara sa stiu..ma simt asaltat de informatii care mai de care mai incordate si neavând un sâmbure de adevar si nici macar umbra marelui urs transformat în suflu de adiere nu este suficient de simtita incât sa spun ca se poate intelege ceva din tot acest context de nesiguranta care planeaza aupra noastra.Stateam trântit pe spate si priveam bolta de raze ce o facea becul din mijlocul tavanului si incercam sa descos norul de lumina intunecos ascuns la umbra perdelei de stele din dreptul geamului deschis.Si aud pasi..Poate crezi ca ceea ce scriu iti poate parea ca fiind o poveste de a mai umple un spatiu cu literele mele nearanjate bine,dar nu este asa..si intentia nu este de a te duce de nas poate cel mult de a incerca sa ma urmaresti si inainte sa judeci sa incerci sa vezi ce am auzit eu in noaptea în care toamna isi lua adio de la caldele-i bogatii de culori din pomii infloriti asta primava.In acest an toamna nu a plans dar si-a ascuns supararea despartirii in pasii muti cu care cobora din livezile saracite de multumirea recoltei culese de oameni.Nu am vazut-o si nici ea pe mine dar i-am auzit pasii cum cobora din copacii infloriti asta primavara,..calma,atenta si satula,Toamna isi lua ramas bun cu vocea fosnetelor de frunze ramase amintire celei ce va venii dupa ea.In alti ani de abia asteptam sa cuprind iarna cu frigul ce-mi cuprindea picioarele si obrazii intr-o intrecere pe derdelus alaturi de tot alaiul de amici.Acum iarnaa nu-i ca vara..iar primavara a devenit o toamna timpurie.Daca nu era vantul sa sufle perdeaua de stele pierdeam si toamna asta..