SE UITA INSA UN LUCRU: si robotii au fost facuti tot de oameni.

Gary Hamel, una dintre cele mai stralucite minti ale managementului strategic, spunea despre multinationale ca sunt 'ultimul bastion al conducerii centralizate de tip stalinist'. Aceste organizatii se bazeaza pe ierarhie, pe circulatia limitata a informatiei, pe disciplina si pe respectarea regulilor si procedurilor, fara sa se tina seama de program, cunostinte si nu in ultimul rand de postul fiecarui angajat si atributiile acestuia, in cea mai mare parte un angajat trebuind sa cunoasca totul, lucru care duce la epuizare. Problema lor este ca, punand mare presiune pe rezultate, fara o legatura clara cu misiunea si scopurile organizatiei, imping oamenii la hiper-competitivitate. Hipercompetitivitatea este plaga lumii de afaceri moderne. Ea este asociata cu lipsa de etica, cu lipsa de cooperare si cu lipsa de calitate in relatia cu clientii, cu lipsa de respect pentru angajat, mergandu-se pe premiza "nu esti multumit? nu-i nimic caci oricand asteapta cineva la usa ca sa-ti ia locul", insufland astfel in angajat lipsa de incredere in fortele proprii si reducandu-l astfel la tacere. Organizatiile multinationale sunt competitive-putere-dependente, adica oamenii sunt motivati sa fie mai buni decat colegii lor, sa foloseasca forta ca sa obtina rezultate si sa se lase condusi de superiori, invatati sa puna viata privata pe locul II ca prioritate si nu rareori se intampla ca oamenii isi pierd identitatea in acest labirit al institutiilor multinationale presati de atatea taget-uri, norme si .proceduri si de motto-ul "niciodata nu e destul".


SE UITA INSA UN LUCRU: si robotii au fost facuti tot de oameni.