Rock ‘n’ roll sau Rock underground

Rock ‘n’ roll - Termen generic pentru muzica populara americana,care s-a dezvoltat atunci când piesele rhythm&blues au început sa fie reînregistrate de artisti albi. R&B, muzica country si boogiewoogie-ul sunt elemente ale primei forme de rock ‘n’ roll. Cel care a folosit acest termen si l-a mediatizat în anii ’50 a fost DJ-ul Alan Freed din Cleveland, desi se pare ca îsi are radacinile în anii ’30, unde a aparut în cântecele R&B, ca un eufemism pentru sex (la fel ca si jazul).Bill Haley And The Comets, Chuck Berry si Elvis Presley au fost primele staruri rock ‘n’ roll, multe din cântecele lor fiind remake-uri dupa piese mai vechi ale unor cântåreti de culoare. Rolul mai pregnant al chitarii, un ritm mai energic, orientarea înspre publicul tânar si tenta sexuala a pieselor sunt principalele caracteristici ale rock ‘n’ roll-ului. În 1960, un stil rock ‘n’ roll mai putin orientat înspre dans si mai mult spre reprezentatie(concert) a primit titulatura de „rock“

Rock underground - Miscare muzicala si stil al anilor ’60-’70 destinate unei audiente ce nu se înscria în curentul principal al rock ’n’roll-ului. Frank Zappa si The Fugs sunt artisti de marca ai acestui curent. Termenul

„underground“ se aplica si acelor statii radio FM, care s-au dorit si au si reusit sa fie o forma alternativa la radiourile supercomerciale din banda AM, repetitive çi orientate spre hit, prin difuzarea unor piese mai lungi si a unor artisti novatori, obscuri çi experimentali.