Egoistul

De ceva vreme ne facusem planuri cum ca trebuie sa ne culturalizam. Ne gandeam sa mergem la cateva opere recomandate de Dra M – femeie culta, plimbata prin salile pline cu tenori inca de la varsta de 3 anisori - si la cateva piese de teatru in care joaca actori ai generatiei de aur. Tin minte cum comentam cu bunicul meu piese de teatru celebre precum “O scrisoare pierduta”, “O noapte furtunoasa”, “Take, Ianke si Cadar”, “Gaitele” si altele, atunci cand eram copil. Aveam chiar si o linie de replici selectate pe care le utilizam mereu in conversatiile noastre.

Cea mai mare dorinta a noastra, a cuplului DanEia, era sa-l vedem pe Maestrul Radu Beligan. Si un prieten adevarat pe care nu-l voi uita niciodata, macar pentru asta, ne-a facut rost (pe sub mana, exact ca-n vremurile bune) de bilete cu locuri centrale la piesa “Egoistul”. Ne-am imbracat “de teatru”, ne-am luat de mana si am mers emotionate prin frigul de-afara, apoi prin holul Teatrului National, pe scarile grandioase de marmura, pana in sala, la locruile noastre, dupa care am auzit cele 3 gonguri care anuntau  inceputul piesei. 

Emotionata ca o scolarita, am sarit in sus de bucurie (in mintea mea) cand Maestrul a aparut  pe scena. M-am considerat norocoasa si fericita ca ma aflu acolo. 

Am ras si am aplaudat la scena deschisa, de fapt am aplaudat in sufletul meu tot timpul, am tinut mana Drei M stransa in mana mea pe toata durata spectacolului, pentru ca era inca o realizare a unui ceva pe care ni l-am propus, si imi place muuuult cand ceea ce-mi propun se realizeaza. Ne-am vazut pe noi insine in anumite pasaje ale piesei de teatru, pe rand sau amandoua odata, am ras de cunostinte pe care le si vedeam  potrivite in diverse roluri si ne-am intristat ca nu toti cei dragi noua au putut participa cu noi la eveniment. 

De exemplu bunica “mami” ar fi vrut si ea sa mearga dar e prea in varsta sa urce treptele teatrului si prea mandra sa se ajute de un scaun mobil. Nu-i problema, a trait prin noi spectacolul si, odata ajunse acasa, cand i-am povestit ce frumos si ce bine a fost, s-a bucurat enorm pentru noi. Dra K ar fi vrut si ea sa mearga dar era inca in concediu de sarbatori, acasa la ea. Oricum s-a minunat cand a auzit ca ne-am inceput programul de culturalizare despre care vorbeam de luni de zile si ne-a urat success in continuare. Deja ne-am luat bilete la “Confesiuni”,  “5 femei de tranzitie”, “Vaduva vesela”.

Cititi mai mult pe Casa Cu Nuci