Seama de evenimente schimbatoare, intre iarna si trecerea la ora si caldura de vara ne potoleste printr-o repriza de primavara.
Primavara este un anotimp viu inca de pe vremea cand eram copil. Ca si creatoarea de compuneri, toamna , primavara ma destinde sa sper ca existe acolo , in ceea ce imi doresc eu un loc unde nu este nici prea frig, nici prea cald. Nici prea soare, nici prea nor.
Intotdeauna ma gandesc cum a fost. Aproape niciodata nu privesc spre mai incolo.
Ciclul acesta de anotimpuri a creat o obisnuinta in tot ceea ce facem si credem, incat pot sa ma inchid intr-o camera si sa ma vad cum primavara ma poate prinde fara sa stiu de ea.
Poate somnul ursului trezeste cantatul pasarilor in zilele cu soare. Poate ceva din ce nu am facut ma tot cheama in prezenta unor evenimente deja intamplate.
Incerc sa surprind aceasta primavara noua cu mine.
Cu mine pentru ca si primavara ma surprinde cand inca nu si-a facut aparitia.
Cand va veni primavara, vara, voi face asta, voi petrece asa, voi vizita cutare loc.
Si primavara vine anuntata sau nu dar eu incerc sa o cred dusa ca si cea de anul trecut.
De dor sau nu, muncesc aproape de fiecare data la gandul ca primavara asta este si a mea.
Poate daca intr-un final voi crede acest lucru, ceea ce va urma sa fac pe parcursul acestei perioade va fi cu totul altceva decat a fost pana acum.
Tind sa cred ca a recunoaste un anotimp este acelasi lucru cu a recunoaste un om, prieten.
Incerci sa-l cunosti, sa-i cunosti gusturile, cu ce este imbracat, ce ganduri are, ce dorinte...
La fel ca si primavara, omul este intr-o permanenta schimbare cu el.
Doar cei care se vor prezenti si accepta stagiul de singuratate inainte de a se simti comuni pot crede ca ceea ce ar trebui oferit in aceasta perioada trebuie sa tina de ei.
A individualiza un lucru, sentiment, intamplare inseamna sa-ti poti pune propriul dor sa te iubeasca.
Numai asa poti face din anii cu primavara 'sertare' de dor de unde sa poti lua oricand si oriunde mintiri si prezente mereu vii si speciale.
5 comentarii:
Primavara asta imi pare ca o sarbatoare la care eu nu sunt invitata...
invitatia mai vine si dorita / chemata.
Adevarat...maine, o plimbare in Cismigiu, iar zecile de ghiocei de acolo o sa faca toata treaba.Aaa...si soarele.
ai vazut ca incepi sa vezi cararea de unde vin razele de optimism pentru aceste zile de primavara
Trebuia sa imi intre soarele in ochi ca sa pot vedea...acum e bine :)
Trimiteți un comentariu