Durerea atentiei la neatentie

Aseara am purtat o mica discutie cu o 'prietena' ( am apelat la ghilimele pentru ca prietenia online este o prietenie bazata in mod expres pe ghilimele de interes ) care din ganduri sau idei statute am navigat amandoi ca niste sectoristi incadrati cu juma de norma ai Unicef-ului la problema celor incercati de grautati din Japonia.

Ne-am invartit, ne-am ametit si din conversatia noastra a reiesit compatimirea acestor oameni plus greseala omului de a-si depasi granita normalului intervenind brutal in modificarea mediului inconjurator.
Nici bine nu am terminat de vorbit pe aceasta tema ca ea m-a anuntat ca sambata isi va adauga un mic cercel in buric.

Se spune ca omul sfinteste locul. Si se mai crede ca mediul inconjurator este reflectarea starii de bine pe care o avem in/cu noi.
Trupul este si el o natura care exprima libertate, atentie si dragoste. Nu vom inceta sa speram ca lucrurile vor intra intr-un fagas normal daca noi investim tot ce avem in decaderea si pervertirea tuturor normelor umane.

Cunoasterea implica o forma de respect bazat pe responsabilitatea elementelor noi ce apar in atentia fiecaruia.
Starea unui grup consta foarte mult in energia emanata de grupul respectiv. Energie care se transmite si mediului in care locuim.
Decat sa ne plangem de suferinta celorlalti am face bine sa ne asuman responsabilitarea unei acceptari si aprobari in tot ceea ce facem.