In Martie ma transform

In martie simt cum ma transform. Simt cum ies incet, incet din coconul meu gri-bej care e cald si lipicios. Initial ma cam dor ochii de la lumina, mi-e foarte somn si imi vine sa ma intorc pe partea cealalta. Dar imi aduc aminte de ce soarele straluceste dintr-o data mai tare. De ce dintr-o data miroase a flori. De ce dintr-o data copacii sunt albi, dar nu din cauza zapezii.

Si atunci salt usor capul, ma frec lenes la ochi, ma uit in jur si ma minunez. Ma gandesc “am scapat si de data asta”, dupa cum spunea un vechi si batran prieten dupa fiecare aterizare. Iau forfecuta de pe noptiera si tai incet firele de matase care ma tin acolo.

In sfarsit MA RIDIC.

Ma intind din toate incheieturile. Imi ridic capul, imi intind spatele, ma ridic pe varfuri precum o balerina, iar atunci cand imi intind mainile, arcuindu-ma, toata camera se inunda de lumini care mai de care mai frumoase. Anul acesta e turquoise. Ce frumos… mereu stiam ca va veni randul turquoise-ului. Cu putin galben-auriu ingradit de un contur negru chiar in mijloc, spre margini se degradeaza in verde care se termina in albastru ciel. Camera imi arata acum de parca as avea vitralii in loc de geamuri. Lumea de pe strada se mira de luminile ce ies printre lamelele jaluzelelor de la fereastra mea, iar pe sosea cativa soferi se uita mirati in stanga si in dreapta, gata gata sa provoace o tamponare in lant la viteza mica. Zambesc si las mainile in jos. Nu stiu cum de tot timpul provoc astfel de reactii atunci cand ma transform. Imi aranzez parul ciufulit de atata somn, imi iau o haina gri pe mine - ca sa nu tradez, inca, culorile frumoase ale anului - ochelarii de soare si ies din casa.

Cititi mai mult pe Casa Cu Nuci