Prima raza de caldura

Pornind de la un articol scris de o prietena, colega, bloggerita, am facut o nostalgica paralela intre postarea ei, despre un "om vesnic racit", si bucuria cu care vad eu aparitia caldurii. Am descris obiceiul meu de a incuia in dulap cizmele, fularul si fantomele iernii care tocmai a trecut plina de depresii si somn si trecerea mai departe la culorile vii ale primaverii.

In egoismul meu mi-am planificat o zi pentru a merge in parc in timpul saptamanii, dimineata, pentru a avea parcul doar pentru mine, cu miresme, flori si culori.
Mi-am exprimat avida nevoie de a face infuzie de vitamina E pe un scaunel in fata blocului alaturi de bunicile care croseteaza si de a lasa soarele sa-si faca de cap cu mine.
Daca vreti o raza de caldura si un inceput de speranta, cititi articolul complet pe Casa Cu Nuci