bloggeRSS: Mandatul de reprezentare dat de Vîntu lui Popa redeschide dosarul FNI Scris de Dan Badea

Dosarul FNI va fi redeschis în curånd, informează surse judiciare, deoarece au apărut „împrejurări şi indicii noi“ în această cauză. S-a constatat, pe de o parte, că mandatul de reprezentare pe care l-a primit Nicolae Popa de la Sorin Ovidiu Vîntu şi în baza căruia a desfăşurat toate operaţiunile de subscriere/răscumpărare unităţi de fond FNI exclusiv la comanda lui Vîntu a fost mutat din dosarul FNI în dosarul BID, iar, pe de altă parte, n-au fost luate în seamă de către procurorul care a instrumentat cauza, Irinel Păun, declaraţiile date în faza de urmărire penală de nişte operatoare de la SOV Invest conform cărora Vîntu ar fi ridicat şi coboråt, după plac, în mod nereal, valoarea unităţilor de fond, reuşind astfel să scoată din Fond sume de peste 1.600 miliarde lei. Cum se ştie, prejudiciul total suferit de investitorii FNI a fost de 3.945 de miliarde de lei, principalul profitor fiind, prin intermediul a cel puţin 46 de paravane („entităţi fizice şi juridice“), Sorin Ovidiu Vîntu, cel vizat în mod direct de redeschiderea dosarului FNI. Mandatul de reprezentare în baza căruia a acţionat vreme de cinci ani Nicolae Popa, deţinut în paralel cu mandatul oficial de administrator al societăţii de valori mobiliare Gelsor, este, de fapt, o „declaraţie-angajament“ care, în 2003, se afla în volumul 16 al dosarului FNI. Conform raportului de expertiză contabilă din dosarul de urmărire penală nr.00039/2002 al IGPR privindu-i pe învinuiţii Nicolae Popa şi Sorin Ovidiu Vîntu, mandatul în baza căruia a operat Nicolae Popa era, de fapt, „un înscris intitulat Declaraţie-Angajament întocmit şi semnat unilateral de catre înv. Popa R Nicolae, prin care acesta se declara de acord şi se obliga să primească de la înv.Vîntu Sorin Ovidiu sume de bani pe care să le folosească, pe baza instrucţiunilor primite de la acesta pentru cumpărarea, în numele său (Popa), de unităţi de fond-FNI pe care să le răscumpere parţial sau total, urmånd ca sumele obţinute să le predea în numerar sau să i le vireze în conturile personale ori să le reinvestească în alte unităţi de fond“.

Filă din raportul de expertiză contabilă judiciară, din 2003, în care se face referire la Declaraţia-angajament a lui Nicolae Popa

Aşadar, scopul acestui înscris unilateral a fost de a justifica şi acoperi operaţiunile efectuate de Nicolae Popa pentru şi în beneficiul lui Sorin Ovidiu Vîntu, referitoare la sumele plasate acestuia, în numerar sau prin viramente bancare.
Dosarul FNI, finalizat în urmă cu patru ani prin sentinţe care au cumulat 60 de ani de închisoare pentru cei 12 inculpaţi, a fost, în realitate, un dosar în care au fost judecaţi şi condamnaţi doar executanţii operaţiunii de escrocare a celor peste 300.000 de deponenţi ai Fondului. Cea mai mare pedeapsă a fost de 15 ani de închisoare şi a fost luată, la rejudecarea cazului, de către Nicolae Popa, interpusul lui Sorin Ovidiu Vîntu. Vreme de 10 ani, Nicolae Popa, refugiat în Indonezia, s-a ascuns de autorităţile romåne şi s-a sustras, apoi, executării pedepsei cu închisoarea, decisă de Tribunalul Bucureşti în 2007 şi rămasă apoi definitivă şi irevocabilă. Prinderea şi reţinerea lui Nicolae Popa, în decembrie 2009, a fost însoţită însă, cum se ştie, de deschiderea unui nou dosar penal pe numele lui Sorin Ovidiu Vîntu şi a doi dintre locotenenţii săi, pentru favorizarea infractorului, după ce SOV a fost surprins în plină operaţiune de finanţare a fugarului Nicolae Popa, în scopul sprijinirii acestuia pentru a se sustrage de la executarea pedepsei. După ce a reuşit să amåne repatrierea vreme de peste un an de zile, paravanul condamnat al lui Vîntu a fost extrădat, într-un tårziu, pe 21 aprilie a.c., şi încarcerat, după 11 ani de la fuga din ţară, într-o închisoare romånească.

Popa s-a răzgândit: nu-şi mai dovedeşte nevinovăţia

Aflat în Indonezia, Nicolae Popa a declarat în mai multe rånduri că este nevinovat şi că, dacă va fi extrădat, va cere redeschiderea cazului său, deşi au trecut, iată, mai mult de două săptămåni de la revenirea sa şi n-a schiţat niciun gest în acest sens. „Sunt foarte încrezător, trebuie să mă duc acasă să redeschid cazul, să îmi dovedesc nevinovăţia. Trebuie să mă lupt acolo“ - declara el cu puţin timp înainte de plecarea de pe aeroportul din Jakarta. Cu toate acestea, deşi beneficiază de legea micii reforme din justiţie, promulgată la sfårşitul lui octombrie 2010, conform căreia are posibilitatea să declanşeze redeschiderea cauzei printr-o simplă cerere, nu ştim să fi făcut-o. „În cazul în care se cere extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate şi condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanţa care a judecat în prima instanţă, la cererea condamnatului“ - se consemnează mai nou în art. 522 indice 1 din Codul de procedură penală, modificat prin Legea privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor. În mod surprinzător însă, după toate declaraţiile din Indonezia ale lui Nicolae Popa, ne-am fi aşteptat ca primul lucru pe care îl va face, ajuns în Romånia, să fie cererea de redeschidere a cazului său. N-a făcut-o! A primit el asigurări că va fi scos din arest pe caz de boală şi, mai departe, că va fi sprijinit să părăsească din nou ţara cu o destinaţie, de această dată, fără posibilităţi de extrădare? Din cåte ştim, anul trecut, Vîntu i-a transmis deja că, dacă va fi repatriat, îl va scoate el din arest, pe caz de boală, în şase luni de zile. Mesajul transmis lui Nicolae Popa, prin intermediul locotenentului său, Alexandru Stoian, care îi prezenta alternativa în cazul în care nu va putea să-l scoată din închisoarea indoneziană era următorul: „Şi (Sorin Ovidiu Vîntu - n.r.) mai avea ceva, zice: «dacă nu, vine acasă şi în 6 luni este o.k». Fără niciun fel de problemă! A aranjat la... IML, a aranjat cu avocaţii“. Dacă Popa a mers, din nou, pe måna lui SOV, va trebui să aştepte ca mai întåi acesta să iasă din arest pentru a-i coordona apoi şi lui ieşirea, chestiune extrem de complicată avånd în vedere atenţia cu care sunt priviţi cei doi de către autorităţi.

SOV simte deja că statul s-a întărit

Vestea redeschiderii cazului FNI, care ar fi trebuit să vină din partea lui Nicolae Popa, vine, aşadar, din cu totul altă parte. Aceasta poate şi datorită faptului că reprezentanţii statului au ţinut cont de îndemnul lui SOV, adresat lor în urmă cu doi ani. „Întăriţi-vă statul!“, i-a spus Vîntu unui jurnalist care afirmase că „statul este slab şi mogulii puternici“.
La fel, acelaşi individ, aflat acum în arest pentru şantaj, afirma plin de sine, în martie 2009: „Dacă statul este incapabil să-şi protejeze resursele, este problema statului, nu a omului de afaceri. Omul de afaceri încearcă. Este treaba statului să-l prindă şi să-l lege“, a spus Vîntu. Iată că statul, prin ultimele acţiuni îndreptate împotriva infractorilor care l-au prăduit de zeci şi sute de milioane de euro, încearcă să se protejeze. În cazul FNI, spre exemplu, este cunoscut faptul că investitorii încă se mai înscriu pe lista celor care sunt îndreptăţiţi la despăgubiri din partea statului romån după ce instanţa a recunoscut valabilitatea contractului de fidejusiune-cauţiune dintre CEC, FNI şi SOV Invest, semnat în decembrie 1999. La data pronunţării sentinţei (martie 2007), numărul celor pe care statul, prin AVAS, era obligat să-i despăgubească, în solidar cu cei 12 condamnaţi, era de 140.104 părţi vătămate. Ulterior însă, datorită unei mobilizări a Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Investitorilor, mulţi dintre cei care nu au fost admişi la despăgubire, chiar dacă au depus plångeri la poliţie în iunie 2000, s-au adăugat celor aflaţi deja pe lista persoanelor care au fost sau urmează a fi despăgubiţi, cazul fiind deja pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, cu termen în iunie a.c.
Deşi instanţa a recunoscut contractul de fidejusiune-cauţiune încheiat cu puţin timp înainte de prăbuşirea FNI, pentru ca statul să fie ţapul ispăşitor, banii au luat, frumos încolonaţi, calea conturilor sau buzunarelor lui Vîntu.
Dovezile sunt încă, majoritatea, între coperţile dosarelor instrumentate de Luminiţa Şega pånă la sfårşitul lui 2003 şi făråmiţate apoi sau răstălmăcite de procurorii Irinel Păun şi Cătălin Purcărin, doi dintre spălătorii de casă ai lui SOV. Spre exemplu, numai într-un an de zile (17.04.1999- 20.05.2000), consemna procurorul-şef Luminiţa Şega în ianuarie 2004, „inculpatul Vîntu Sorin Ovidiu, cu ajutorul inculpatului Popa R. Nicolae, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu intenţie, a transferat, în mai multe tranşe, suma de 929.263.348.771 lei, cunoscånd că provine din săvårşirea infracţiunii de înşelăciune în domeniul financiar comise de inculpatul Popa R. Nicolae, pe care a folosit-o la constituirea capitalului social al Băncii de Investiţii şi Dezvoltare (131,25 mld lei), la creditarea SC Gelsor SA (24,38 mld lei), SC Imola SA (67,9 mld lei) etc. şi în interes personal (64,43 mld lei viraţi în contul numitului Mailat Călin pentru a-i fi remişi după schimbarea lor în valută), în scopul vădit al disimulării naturii reale a provenienţei acestei sume“. Acesta a fost doar unul dintre motivele pentru care procurorul, care avea să moară în chinuri groaznice doi ani şi jumătate mai tårziu, prin lichefierea creierului după ce a fost otrăvită lent cu aluminiu, a declanşat urmărirea penală împotriva lui Sorin Ovidiu Vîntu pentru infracţiunile de instigare la înşelăciune în convenţii cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată şi spălare de bani în formă continuată. Cåteva luni mai încolo, după îndepărtarea Luminiţei Şega de către Ilie Botoş şi desemnarea lui Irinel Păun pentru instrumentarea dosarului FNI, acuzaţiile aveau să dispară, iar Vîntu să fie albit, în ciuda originii lui „natural“(e).
Redeschiderea cazului FNI, însoţită de cercetarea penală a procurorului-detergent Irinel Păun, ar putea fi un răspuns pe măsură al reprezentanţilor statului invitat de Vîntu să se întărească. Un semn oficial de potenţă pe care sperăm să-l simtă cåt mai adånc.