Cafeneaua lui Virgil

        Neagră ca noaptea, tare ca moartea şi dulce ca iubirea, glasuieşte un proverb turcesc, despre cafea. Fără savoarea tabietului, împrumutat de la Înalta Poartă, cum ne-am mai dedulcii dimineţile închipuind armonia din clipele rare ale fericirii!?...

S-a întâmplat în Cafeneaua lui Virgil Diaconu – strânşi la un eveniment (100 de numere ale revistei), între oameni de litere – armele să nu vorbească, să domine doar aromele fără seamăn din aburul cafelei, învăluind cuvintele de har ale vorbitorilor, fără tăiş şi fără patimă.

Meritul lui Virgil, a fost că şi-a pus alături o amfitrioană dăruită (Denisa Popescu),  cea care şi-a deschis petalele de trandafir chemând în sprijin mai întâi Mâna Maicii Domnului(pe Liliana Rus) şi apoi o floarea de bujor din gradina proprie(Simona Fusaru)  unde schimbase confortul urban pe libertatea rurală. A fost o pace, peste aşteptări. Domnul Marin Ioniţă, patriarhul, a recunoscut că a vărsat cucută la radăcina arborelului de Cafea, la începuturi, dar fructele Cafelei sau Cafenelei, i-au dovedit în timp c-au fost din soiul cel mai bun.

Şi domnul Sachelarie, Directorul bibliotecii, a glosat frumos despre cele doua reviste de anvergură naţională ce cresc separat şi împreună în gradina Centrului Cultural – Revista Argeş şi Cafeneaua Literara – dar i-a transmis scorţosului Virgil şi tot la fel taciturnului Doman,  că nu fac destul  împreună şi separat – purtându-şi fala doar în zona elitismului, discriminând hatâruri şi abonamente implicit, publicului larg – astfel vor nemurii săraci, catarg lângă catarg.

Cu o pată de culoare studiată artistic, aşezată în regula de aur a prieteniei, a venit Ion Pantilie şi i-a stârnit  entuziasmul bine temperat editorului Frangulea, merituos, dar îngrijorat puţin la cerinţa expresă a lui Sachelarie de a sporii tirajul – cum să faci creştere pe lei puţini, oficiali, obţinuţi greu, din ce în ce mai greu – din banul public, de la cei neînvredniciţi măcar cu laude şi osanale pe măsură, de spaima opoziţiei, să nu crâcnească tabăra cealaltă în consiliu, la vre-o cotitură.

“Financiar, proiectul de calibru ar necesita un mic aport la echilibru, am căzut de-acord”.

S-au exprimat şi Eremia ce-şi pierduse gara şi Stanciu ce-şi pierduse primăvara şi alţi asemeni paşnici combatanţi, care parcă ne pierduserăm cu toţii minţile.

Am bănuit, vorbind cu Sibiceanu la final, că la Aniversarea Cafenelei în ceştile de cafea Virgil a strecurat ceva etnobotanice. Prea a ieşit bine!

Gasiti aici Cafeneaua literara nr 6 _2011