Deveselu - buricul pamantului

     De comuna Deveselu, prima oară am auzit când eram în armată. În “plutonul spate” de la Remetea Mare, adică între gospodari, ăia cu aprovizionarea, în general soldaţi neinstruiţi, nu eram de loc o mare sculă, ci ochelaristul ăla slab, nesuferit, care repara măşti de gaze.
           Nici măcar nu ştiam să-i lustruiesc din vorbe stelele, maiorului, şeful meu, chimistul unităţi, ca să trăiesc mai bine şi nici bocancii. Trebuie să recunosc că maiorul era mai taciturn decât mine, toată ziua inspecta măştile grijuliu să nu pătrundă, ipotetic, gazul pe sub prăpăditele alea de membrane din filtru, bag samă simţise în ultimul război, direct pe pielea lui, cum te învăluie viclean gazul otrăvitor, insinuîndu-se cu mirosul lui ascuţit.

– Du-te mă ochelaristule la magazie şi cere o pereche de încălţări pentru mine, dar să fie moi. N-avea încredere în mine, constatase cât de priceput sunt şi vigilent nu mă lăsa să mă implic în lupta deschisă cu potenţialul duşman. Era mai sigur când mă ştia că înot în spatele frontului, în magazia imensă a marii unităţi de la Gearmata, pipăind bocancii, în căutarea acelora speciali, cu piele moale, catifelată ca cea de căprioară, cum mi se ordonase. Plutonierul major, magazionerul, era vorbit cu maiorul meu şi-mi descuia o cameră unde tocmai se descărcase un munte de bocanci.

– Dacă tot îi pipăi, să-i aşezi pe rafturi.

Castelul Mariei Tereza, unul dintre multele risipite prin Transilvania nu intrase de mult în patrimoniul armatei. Atunci îl cuceream, vopsindu-i pereţii, lustruind zidurile exterioare, reamenajând aleile parcului, dar cel mai greu am pătimit când să curăţim beciurile în care de zeci de ani, neatinşi, colcăiau viermii şi râmele.

Bega curgea leneş sub umbra copacilor, dar n-aveam voie s-o .tulburăm cu trupurile noaste îmbâcsite de transpiraţie. Apa trebuia păstrată limpede, veneau fetele generalului, amândouă frumoase, se desbrăcau pe mal şi se-aruncau despicând valurile  sub privirile noastre tulburate de explozia solară a liniilor curbe suplu alungite. Nu era voie să privim, dar cine se putea abţine să nu admire tabloul desăvârşit.

Intr-o zi a venit generalul în inspecţie, i-am rătăcit numele. Rotund, imens, se dădea de-a rostogolul când mergea cu o vivacitate greu de stăpânit, abia se ţineau după el ofiţerii. A ordonat să se facă pe mal o piscină şi să fie împrejmuită să nu-şi mai plimbe obraznic soldatul  privirea.

De la Deveselu a venit Firicel, un oltean mai brunet cu care m-am împrietenit oarecum, deja fruntaş, curând căprar, cu miere pe limbă când apărea un “Ta'major”. Mă tot învăţa să fiu supus că armata e lungă. Dreptu-i, ni s-au cam lungit urechile, ne-au prins evenimentele din Cehoslovacia, taman când să ne liberăm.

Şi-am mai auzit de Deveselu acum, când cu americanii şi scutul antiatomic. Nu trebuie să fi mare sculă, te prinde întâmplarea de ceafă şi bătându-te pe umeri, îţi zice tam-nisam: “De mâine tu eşti buricul pământului” şi n-ai decât!...

L-am văzut aseară la televizor pe primarul de la Deveselu. Degeaba Băsescu şi Obama nu-ş ce probleme învârteau după biroul oval. Mi-am dat seama că toată sforţarea lor e inutilă, reitingul nu era la ei.

Buricul, măi oameni buni, se taie la Deveselu. Acii sunt problemele ălii mari  şi cine să le rezolve dacă nu primaru.

Păi când va coborî americanul din avion, obosit şi va bate în poartă la ţaţa Vetuţa să-i ceară o oală de lapte bătut, ce să-nţeleagă biata femeie? Că în tinereţea ei când veniră ruşii, avea altfel de resurse lingvistice. Acu n-are decât să meargă la cursurile intensive de  limbă engleză iniţiate de primar, bată-l norocu!

Şi tot primarul, s-a îngrijit să construiască şi să inaugureze piscina, transparent, pe "funduri europene", de-a chemat toate fetele din sat să lase dracu străinătăţurile şi să se întoarcă să-şi pună-n valoare frumuseţile patriei, acasă, în cadrul lor natural.  Le-a instruit, explicându-le că atunci când vor veni americanii la piscină, nu trebuie să se mai ascundă sub niscaiva costume de baie indecente. Să dăm jos toate barierele libertăţii, să vadă bravul soldat Ryan că am înţeles cum e cu scutul antiatomic.