Punguta cu doi bani

            Acu, timpurile se mai schimbaseră. Se schimbase şi povestea. Nu ştiu cum se făcea, da baba avea cucoşu, şi moşului îi cotcodăcea găina în jurul casei, de câte ori făcea ou şi încă pe deasupra. Murea de ciudă baba că-şi dăduse acordul scris, pentru schimbul de orătănii.

Luase cucoşul cu muşuroiul de bani cu tot, da, a venit pârdalnica de criză de n-a mai rămăs ban pe ban: “S-a ales praful de viţelul gras!“ Ba, să nu mint, rătăcise special doi cocoşei de argint, în solniţa de sare(nici sare nu mai avea!... După ce să bea apă!?…). Îi păstrase, ca să zic aşa, să-i aibă moşul de-i va veni sorocul înaintea lui, să se-ngrjească a plăti ăle pământeşti, care vin la urmă.

Pe moşneag, îl prindea mila uneori şi ar fi ajutat baba, numai că pornise un proiect cu fonduri europene. Dezvoltase o găinărie, şi tare se temea că nu-i ies cifrele cand vor veni ăştia de la Consiliul Europei în control, că şti cum e, te paşte ghinionul când dai din curte, şi nu vroia să se facă de râs.

Din vorbă-n vorbă, într-una dintre seri, că mai venea baba la el la televizor să-l vadă pe Dan Diaconescu, moşului îi veni ideea că n-ar strica să joace baba, la Bursă. Se spărie baba la început, crezând că bursa e un fel de emisiune nocturnă şi trebuie să se dezbrace ca Bianca lui Capatos la un show păcătos. Moşul o liniştii, e păcătoasă şi bursa, dar e la lumina zilei şi oricum baba n-avea ce pierde.

Numai că îi trebuia un laptop, de-ăla profesional, să se logheze la licitaţii online. Aşa făcură. 

În zori, baba bătu cucoşu bine şi-i grăii: ”Pintenogule, n-ai a te-ntoarce acasă fără un laptop de fală, că te ologesc şi te pun la frigară. Iaca şi ăştia doi bani să-i ai de rezervă, ţine-i pentru orice eventualitate în punguţă, şi mergi fuguţa la OKTAL(www.oktal.ro), că acolo e raiul pentru laptopuri şi netebookuri”.

N-avu d’ales pintenogul! Cum ajunse în faţa magazinului, se proţăpii la intrare şi strigă cât îl ţineau baierile pieptului lui ţanţoş:

“Cucurigu, boieri mari

Daţi un laptop pe doi bani!”

Il tufliră o dată, de două ori, vânzătorii. Nu te pui cu cocoşu. Îl aruncai afară pe uşa, el zbura pe fereastră înapoi, şi tot aşa:

“Cucurigu boieri mari

Daţi un laptop pe doi bani!”

N-au avut ce-i face. Ca să-l potolească, se enervaseră deja clienţii, au fost obligaţi să-i făcă hatârul şi-au scos un laptop obişnuit din raft. Numai că nu scăpară aşa uşor, el o ţinea una şi bună că vrea să vadă oferta completă. 

Consultând oferta pe de-a-ntregul, a rămas până la urmă la:

Toshiba Satellite A660-167 Core i7-740QM(1.73), 6 GB, 640 (640 GB-5400), 16.0 LED, nVidia GT 330M-1024, BluRay-RW, Webcam-1.3, Bluetooth, Office HST Trial, bgn, W7 Premium-64, Velvety black w/ chain, KB Hal.

Întrebă de preţ (5099 lei ). Când să plătească, cu cei doi bănuţi, cârâii, să se-audă de departe:

“Doi bani dai, doi bani face!”... Cu vorba asta îi dădură şi banii-napoi. Puse laptopu-n Geanta notebook 16 CADOU şi pe-aci ţi-e drumul.

Nu mai ştiu, o fi castigat baba la bursa?...

Nota: Aceasta lucrare a fost punctata in concursul SuperBlog 2010 cu 100 de puncte.