Steaua si Gazul. Necazul ciobanului. In loc de cronica.

Tastatura asta ca un şotron pe asphalt

mi-a înţepenit toate gândurile.

Nu mai pot executa nici un salt,

piruietele-s ţăndări, ca scândurile.

Literele s-au ascuns sub zăvor,

s-au disipat interspaţiile.

E ca o labărţare de nor

ce mi-a ucis incantaţiile,

inspiraţiile,

intubaţiile,

ovaţiile

oraţiile…

Vai Steaua mea!

steaua lui

de cioban

sadea!...

şi-a ciobit colţul de Metan.

Bravos măi Gazule!

Pustaieşte-i

pe toţi

becalitroşii aştia

ce se dau cocoşi!

La Stadionul Naţional,  

acum când scriu

e linişte.

În stal, încolţeşte gazonul,

e viu.

Vin ploile,

poştalionu-i aproape…

Grijă mare să nu-şi scape

oile

Becalitronul,

că rămâne pustiu.