Gandurile care mi-au desenat toamna

M-am intalnit cu toamna in dimineata asta pe la 3, pe sos Pantelimon.

Eram in gratiile miscarii rotilor biclei mele de care sunt rasfatat la fiecare pedala cand linistea din capul meu mi-a deschis ochii sa vad locul de unde vine toamna.

Te-ai intrebat vreodata de unde vine toamna? Anotimpurile sunt asemeni clipitelor de prezenta de care esti constient ca-ti pot aduce un zambet doar daca le impartasesti cu ceilalti.

Toamna mea isi are radacinile in miscarea frunzelor care s-au vestejit spre pamantul pe care merg.

Daca apuci sa treci printre 2 frunze care cad vei observa cu visul gandit din priviea ta cautand lumina carerii pe care te indrepti este format din necunoscut si imbratisare.

Necunoscut - pentru ca nu ai idee daca atmosfera este un semn de schimbare sau este o chemare la natura.

 Imbratisae - pentru ca nu poti intrevede asteptarile acestui anotimp daca nu-ti faci o introspectie a lucrutilor gandite si simtite pana acum fata de tine.

Daca te vei opri o secunda din tumultul vietii tale si vei pipai o frunza cazuta cu cateva secunde dintr-un copac vei simti ca toamna este pt tine este acea caldura pe care ai putea sa o daruiesti pentru a te simti impacat cu tine.