Asta nu-i o continuare verbala a unui comentariu la o poezie de Nichita si nici o pauza la schimbat parti dintr-un film ci poate sunt doar picaturi de asteptare in marea de stele din visul acestei nospti.
Si ploua .... si este bine!
Dupa lungi si secetoase nopti, ploaia asta ce se aude afara mi-a bagat luna in casa. Intr-un colt, la umbra unei panze de paianjen sta tolanita luna acestei seri.
Nu ati gandit niciodata ca luna este cumva alta in fiecare noapte?
Visele din noptile linistite imi reflectau o umbra de forma unei luni amagite de stele. Lumina stelelor imi jucau forme de culoarea imaginatiei pe toata perdeaua de la geam.
Intotdeauna am crezut ca in spatele lunii se ascunde o comoara de vise si daca adorm numarand stelele din jurul ei voi descifra codul comorii. Acum imi dau seama ca numai ploaia imi poate spala greselile de a-mi alunga luna printre stele.
Ploaia este motivul inceputului de noapte pe un fond de prietenie cu somnul dulce alergat de atmosfera racoroasa din camera.
Si ploua ... si nu mai vad luna in lipsa stelelor!
RSS Feed
Twitter
Facebook
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu