Roata norocului

Roata norocului

Sponsor: Toyota
Nume proba: Toyota Yaris Noua Generatie 
Enunt proba:

In traficul aglomerat al oraselor, timpul trece mai placut in interiorul noului Yaris. Ghici de ce?

Zilele trecute, la Roata Norocului, îmi pică din cer un automobil Toyota Yaris Noua Generaţie. Legătura cerului cu jocurile de noroc, concernul Toyota şi subsemnatul, ştiam că nu era aşa la vedere, lucrarea lui Dumnezeu se făcuse probabil pe sub mână, la negru,  eu nefiind prea des dus la biserică.

Asta e! Se pare că păcătosului îi fusese prescrisă o graţie divină şi-ncă ce graţie –căci n-am avut timp să vă zic, minunea aia roşie nu coborâse din cer singură la mine-n curte, avea la volan o făptură blondă, superbă cu un zâmbet strălucitor ce mă îmbie şăgalnic să urc în habitaclu alături şi-mi şopti cu un glas catifelat că de-acum îmi stă la dispoziţie, cu toate cele.

Biet om, la 60 de ani, m-am temut la un moment dat cine ştie poate că ajunsesem deja în rai , dar m-am uitat împrejur, erau toate la locul lor în curte, Max în cuşca lui discret cum îl ştiu, cu botul pe labele din faţă se făcea că nu ne dă ataenţie şi doar în mijlocul aleii, micuţă, zveltă, buburuza roşie pregătită parcă să se strecoare pe carosabil în aglomeraţia diurnă sufocată a Bucureştiului.

N-am rezistat tentaţiei şi am deschis uşa aşezându-ma curios lângă îngerul blond.

Parcă intrasem deja într-o altă dimensiune. Uimit mă întrebam, în carcasa ce părea micuţă privită pe dinafară, cum de încape atâta spaţiu. Privirea copleşită de simţul echilibrat al liniilor puse pe planşetă şi transpuse cu rigoare în realitatea desfăşurată în faţa mea, dădea măsură spiritului creativ al japonezilor. Până când, apăsând uşor ambreiajul, coltul rochiţei de mătase-nflorată cu flori de cicoare i-a dezgolit goliciune genunchiului şi albeaţa pulpei ce urca rotund, alungit în dreptul manetei încrustate a schimbătorului de viteze.

În timp ce îngerul meu îmi povestea despre sistemul multimedia Toyota Touch, sistem inteligent de acces şi control al funcţiilor de bord cu ecran tactil de 6,1 color şi cameră video pentru marsalier, sistem de navigaţie şi servicii web – privirea avidă funcţiona mai mult cu simţurile estetice decât cele tehnice şi atunci când glasul suav l-a îndemnat:

– Atinge-l!

Degetele mâinii stângi sau îndreptat tremurând, rasfirate pe linia dulce a pulpei,  dar s-au oprit la timp într-o atingere întamplătoare, curentate de moliciunea placută a pielii, sprijinindu-se uşor ca să-şi continuie mişcarea către ecranul bordului a cărui fineţe m-a încurcat teribil neputând discerne unde localizasem cea mai mare satisfacţie tactilă. Era un model Luna echipat cu toate accesoriile, radio CD și port USB pentru conectarea dispozitivelor portabile iar pe ecran se afişau informaţiile furnizate de computerul de bord. După ce ne-am planificat traseul cu sistemul avansat de navigaţie prin satelit şi a activat avertizoarele privind limita de viteză şi camerele de supraveghere, mi-a arătat cum să mă conectez pe facebook să vorbesc cu prietenii. Credeţi cumva că mai era nevoie  de conexiunea aceea?

 Pe stradă, având o rază de bracaj doar de 4,7 metri, se strecura în trafic cu o agilitate deosebită

Astfel că am parcurs distanţa până la zona comercială de parcă rulam în viitor, că tot se poartă la SuperBlog, pe şoselele suspendate ale lui Oprescu, ce urmau să fie proiectate în timpul celui de-al doilea mandat.

Pe traseu mi-a vorbit despre ABS cu distribuţie electronică a forţei de frânare, despre sistemul de asistenţă la frânare, de controlul stabilităţii şi al tracţiunii, de indicatorul de avertizare pentru necuplarea centurilor de siguranţă, de scaunele cu tehnologie de reducere a riscului de traumatism cervical, de parcă la asta îmi stătea mie capul în momentele acelea unice în care parcă întinerisem.

Surpriză mare a fost când am realizat ce multe produse intră în portbagaj, iar sub podea am mai descoperit un spaţiu de depozitare ingenios, platforma având două niveluri. Înainte de a ne întoarce către casă, după finalizarea listei de cumpăraturi, îngerul meu blond a scos rece, din torpedoul ventilat pentru păstrarea alimentelor şi a băuturilor, un suc natural din boabe de rodii culese de la ei din grădina raiului şi mi l-a oferit spre delectare.

Ajunşi în curtea casei m-am uitat la consum. Cu plimbarea pe autostradă unde-am dat o tură ca să-i încerc viteza(175 km/h) împlinisem suta de kilometrii, iar consumul surpriză 4,8-5 litrii. Ce să mai zic, adevărată minune. Când să mă-ntorc mulţumit către înger, blonda mea dispăruse subit, iar alături mă trezii cu nevastă-mea.

– Pe unde-mi tot umbli pezevenchiule! De când te-aşteaptă fiică-ta cea mică să-şi ia maşina.


Postat in cadrul Concursului SuperBlog. Etapa VIII-a