Omul de zapada

Omul de zăpadă

 Se dedică nepoţilor şi soţiei mele

Omul de zăpadă s-a oprit la geam

parc-ar fi o şoaptă dintr-o rugăciune        

l-a-mbrăcat în raze steaua de pe ram

şi-i stârni în ochi-i jarul din tăciune

Omul de zăpadă stă acolo- n ger

să primească renii încă de cu seară

îngerii pe schiuri colindând în cer

i-au picat în suflet lumânări de ceară

Omul de zăpadă a rămas de strajă

renii se-ntremează-n vălătuci de fum

Moşu-mparte daruri însoţit de vrajă

dar ce scurtă-i noaptea să pornim la drum

Omul de zăpadă fericit fireşte

prezentă onorul Mosului plecând

n-a simţit căldura cum îl năruieşte

şi de bucurie a căzut râzând