Pasărea ceţii: Diluvii USLine: Uluit şi neputincios, ca un umil bec aprins, pâlpâind în faţa valului negru al unui tsunamii care se apropie, ascult vorb...
Notǎ: “Oamenii de stiinta de la Universitatea din Edinburgh au descoperit care este adevarata identitate sexuala a ajutorului lui Mos Craciun. Acesta nu este mascul, fiindca masculii nu au coarne iarna.” Eu cred cǎ știrea e falsǎ. Bine cǎ nepoţii mei Toma și Alexandru deocamdatǎ nu știu sǎ citeascǎ
Ne-am pus în brad dorinţe și iluzii și le-am legat în ramuri cu betealǎ, iar ca sǎ n-avem parte de confuzii și din senin s-aparǎ vre-o greșealǎ, i-am scris mesaj pe facebook și-n cernealǎ
Așa cǎ Moșul n-are nici o scuzǎ, chiar dacǎ renul Rudolph, academic, s-ar fi descoperit o ea, lehuzǎ. Oricât ar fi momentul de pandemic îi dǎm în plus doar sfertul academic
Într-un final împodobirǎm pomul. Ce multe globuleţe-am prins și stele mai multe ca pe cer. Așa e omul pregǎtit, sǎ ţinǎ foc aprins și-n timpuri rele, mǎcar sǎ vadǎ Moșul prin perdele.
S-a auzit un zgomot mi se pare și Toma ca un arc sǎrii la ușǎ, sǎ-și iasǎ din pǎreri. O seamǎ de cutii și cutioare stǎteau pe prag în așteptare, dar Moșul nicǎieri. Precis are pe scarǎ o mǎtușǎ, ori Rudolph, poţi sǎ știi, e în dureri, sau l-o fi-ncǎierat vreo cǎţelușǎ...
Foto Helen Mirren Stol de pǎsǎri ca un nor de cuvinte se ţine scai dupǎ mine. Nu mǎ pot pierde de el, mǎ bântuie ca un junghi la încheieturi.
În urechi zumzetul de licheni a împânzit locul, râie a nordului; doar gândurile, avioane de hârtie ies din hartǎ.
Am sentimentul cǎ trag în nǎvod un banc de pești adormiţi, cǎtre marea moartǎ.
Și sarea lucește stins pe braţele tot mai obosite. Doar în buricele degetelor puzderie de scântei s-au aprins cǎutǎnd în nisipul umbrei trupul întinerit
Viaţa e mai complicatǎ decât povestea câinelui Hachi așteptându-și stǎpânul în faţa unei gǎri prin care trec trenurile, pânǎ când într-o zi trenul lui n-a mai oprit
Dar Hachii a continuat sǎ revinǎ la ora fixatǎ zi de zi nouǎ ani la rând.
Azi l-am vâzut pe Hachii stand pe calea feratǎ, cu privirea lui lungǎ aţintitǎ paralel între șine. I-a zǎrit și mecanicul lucirea din ochi și-a oprit lângǎ el. Apoi, stǎpânul a coborât de la bord, l-a luat pe Hachi și-au plecat amândoi pe camp, cǎtre nord
3 comentarii:
Renul Rudolf e femelǎ. Descoperire de Craciun
Notǎ: “Oamenii de stiinta de la Universitatea din Edinburgh au descoperit care este adevarata identitate sexuala a ajutorului lui Mos Craciun. Acesta nu este mascul, fiindca masculii nu au coarne iarna.” Eu cred cǎ știrea e falsǎ. Bine cǎ nepoţii mei Toma și Alexandru deocamdatǎ nu știu sǎ citeascǎ
Ne-am pus în brad dorinţe și iluzii
și le-am legat în ramuri cu betealǎ,
iar ca sǎ n-avem parte de confuzii
și din senin s-aparǎ vre-o greșealǎ,
i-am scris mesaj pe facebook și-n cernealǎ
Așa cǎ Moșul n-are nici o scuzǎ,
chiar dacǎ renul Rudolph, academic,
s-ar fi descoperit o ea, lehuzǎ.
Oricât ar fi momentul de pandemic
îi dǎm în plus doar sfertul academic
Într-un final împodobirǎm pomul.
Ce multe globuleţe-am prins și stele
mai multe ca pe cer. Așa e omul
pregǎtit, sǎ ţinǎ foc aprins și-n timpuri rele,
mǎcar sǎ vadǎ Moșul prin perdele.
S-a auzit un zgomot mi se pare
și Toma ca un arc sǎrii la ușǎ,
sǎ-și iasǎ din pǎreri.
O seamǎ de cutii și cutioare
stǎteau pe prag în așteptare,
dar Moșul nicǎieri.
Precis are pe scarǎ o mǎtușǎ,
ori Rudolph, poţi sǎ știi, e în dureri,
sau l-o fi-ncǎierat vreo cǎţelușǎ...
http://pasareacetii.blogspot.ro/2013/12/renul-rudolf-e-femela-descoperire-de.html
Steaua nordului
Foto Helen Mirren
Stol de pǎsǎri ca un nor
de cuvinte se ţine scai
dupǎ mine. Nu mǎ pot pierde de el,
mǎ bântuie ca un junghi la încheieturi.
În urechi zumzetul de licheni
a împânzit locul, râie a nordului;
doar gândurile,
avioane de hârtie ies din hartǎ.
Am sentimentul
cǎ trag în nǎvod
un banc de pești adormiţi,
cǎtre marea moartǎ.
Și sarea lucește stins
pe braţele tot mai obosite.
Doar în buricele degetelor
puzderie de scântei s-au aprins
cǎutǎnd în nisipul umbrei
trupul întinerit
http://pasareacetii.blogspot.ro/2014/01/steaua-nordului.html
Hachi
Viaţa e mai complicatǎ
decât povestea câinelui Hachi
așteptându-și stǎpânul
în faţa unei gǎri prin care trec
trenurile, pânǎ când într-o zi
trenul lui n-a mai oprit
Dar Hachii a continuat sǎ revinǎ
la ora fixatǎ zi de zi
nouǎ ani la rând.
Azi l-am vâzut pe Hachii
stand pe calea feratǎ,
cu privirea lui lungǎ aţintitǎ
paralel între șine.
I-a zǎrit și mecanicul lucirea din ochi
și-a oprit lângǎ el.
Apoi, stǎpânul a coborât de la bord,
l-a luat pe Hachi și-au plecat
amândoi pe camp, cǎtre nord
http://pasareacetii.blogspot.ro/2014/01/hachi.html
Trimiteți un comentariu