Un produs Blogger.

Din partea casei:

Se afișează postările cu eticheta postmioritica. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta postmioritica. Afișați toate postările

Lecturi incomode: "Viaţa după crahul petrolier" de Matt Savinar

Aşadar, civilizaţia umană, aşa cum o cunoaştem astăzi cu toţii, este pe sfârşite. Nu e sperietoare ordinară, ci concluzia unor profesionişti raţionali dar absolut îngroziţi de fenomenul global numit “Vârful Petrolului”.
Păcat, că pe plaiurile mioritice nu se prea cunosc aceste fapte. Adevărul e că românilor nici nu le-ar prea arde de asemenea “sperietori” – ei sunt prinşi în perpetua luptă cu sine însăşi.
La Bucureşti Băsescu şi Boc se tot căznesc să deprindă românul leneş şi corupt de pomenele psd-iste să muncească nemţeşte; iar la Chişinău politicienii basarabeni de mahala încearcă să convingă opinia publică europena şi internaţională, că de statul-fantomă R. Moldova au nevoie nu doar ei - politicienii, ci şi populaţia iobăgită a Basarabiei şi Transnistriei.
Realitatea, însă e de aşa natură, că dacă în anii 2010-15 este atins maximul producţiei de petrol (”vârful petrolului”), atunci în anul 2040 producţia va scădea la nivelul celei din 1980. Pe de altă parte, populaţia din 2040 va fi de cel puţin două ori mai mare decât cea din 1980, iar lumea va fi mult mai industrializată (deci mai dependentă de petrol) decât era în 1980. În consecinţă, cererea de petrol va incepe să depăşească dramatic producţia de petrol din lume. Acest lucru va genera creşteri spectaculoase ale preţului, economiile care depind de petrol se vor prăbuşi iar războaiele pentru resurse petroliere, inclusiv cele româneşti, vor deveni cronice.

Continuare post  a i c i >>>
sau treceti direct la "VIAŢA DUPA CRAHUL PETROLIER" de Matt Savinar 

Cauzele degradării biosferei Pământului, le cunoaştem, oare?

Cauza degradării biosferei este una singură. Restul factorilor sunt doar consecinţe. Această cauză majoră este numărul nepermis de mare al populaţiei umane pe globul pământesc.

Omenirea întotdeauna a distrus biosfera. Pustiurile australiene, africane, central-asiatice şi nord- şi sud-americane au apărut în rezultatul distrugerii pădurilor de către om de-a lungul zecilor de mii de ani. Această degradare a biosferă fiind cea mai puternică prin consecinţele sale, s-a produs însă foarte lent, nefiind vizibilă pe parcursul vieţii unei generaţii. Viteza distrugerii actuale a biosferei este catastrofală, iar omenirea se ciocneşte în permanenţă cu diferite elemente ale acestei distrugeri pe parcursul vieţii ultimilor generaţii.

Din nou despre "limitele creşterii"

"În ultima sută de ani viaţa pe pământ a fost dominată de creştere.
Creşterea populaţiei, a producţiei, a venitului, a capitalului,
 a gunoiului şi a poluării.
Această creştere se va oprii, e evident, întrebarea e prin ce mijloace?
Voluntar, prin grija guvernelor şi bunăvoinţa oamenilor,
sau printr-un proces natural şi necontrolat 
ceea ce înseamnă colaps, declin şi în final dezastru?" 
Jay Forrester, Clubul de la Roma.

În cele ce urmează, vreau să vă prezint o temă absolut "non grata" în mediul politic şi cel de afaceri din spaţiul mioritic "de la Nistru pân' la Tisa". Adevărul e, că nici în restul "lumii bune" acest subiect nu este agreat, fiind ocolit ci insistenţă şi pudoare. Este vorba despre limitele creşterii economice globale pe o planetă micuţă cu resurse naturale finite, ajunse mau toate la limita epuizării lor fireşti şi despre avertismentele Clubului de la Roma (COR), care de aproape 40 ani sunt vehement ignorate. Bunăoară astăzi, când realităţile deja depăşesc pronosticurile sumbre ale membrilor COR, în tot spaţiul românesc am găsit doar două personalităţi care au îndrătnit să abordeze acest subiect: Academician Mugur Isarescu, presedintele Asociatiei Romane pentru Clubul de la Roma (ARCOR) şi Conf. Dr.Ec.Nicolae Ţăran, de la Universitatea de Vest Timisoara.

Advertisements

Advertisements