O descriere facuta de I.L.Caragiale ne aminteste si inca ar trebui sa ne aduca imaginea vie ce trebuie purtata marelui nostru poet.O imagine care intre timp s-a ascuns printre jetoane ingalbenite la umbra banilor muldari si filmelor de duzina,a bolilor cu transmitere porcina si a tuturor inclinatiilor artistice ale mondenitatii din show-bizz-ul romanesc...Rusinea si proasta crestere ne-a educat intr-un spirit de sotron facand din bunul simt mici pietricele pe care dorim sa le aruncam cat mai departe..Iti place acest joc?Si daca raspunsul tau este negativ, de ce in toate productiile se vorbeste numai despre ce-ti place tie?
„Era o frumuseţe! O figură clasică încadrată de nişte plete mari negre; o frunte înaltă şi senină; nişte ochi mari – la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru; un zâmbet blând şi adânc melancolic. Avea aerul unui sfânt tânăr coborât dintr-o veche icoană, un copil predestinat durerii, pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare.” (I.L. Caragiale)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu