Timpul este cel care ne trezeste de multe ori intr-o realitate straina de noi.
Acest gand este inteles cel mai bine de persoanele care implinesc varsta de 30.
Multi spun ca aceasta varsta, in special la femei este critica. Se lasa cu depresii, confuzii, deprimari, o stare simtica ca o singuratate proprie.
Si totusi printre aceste stari si momente exista un element care poate cunoaste grauntele de lumina din coltul cel mai intunecos al interiosului nostru.
Daca nu putem sa radem cel putin sa zambim. ( si daca incercam sa nu o facem totusi cu dintii lipiti ).
Ochiul poate ajunge acolo unde gandul poate doar sa gandeasca..
Doi indragostiti stiu cel mai bine dansul si miscarea unor ochi in privirea de celalalt.
Rautatea, lasitatea, proasta dispozitie avand peste una din acestea sau peste toate si o privire rece atunci nu faceti altceva decat sa stati in starea asta.
Una din mijloacele cele mai simple de a ajunge la un control a unei stari este acela de a invata sa zambesti privind.
Ochii deschisi cer culoare, ochii inchisi ofera liniste.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu