Pana la urma ce scop au prietenii, aceste persoane pe care le alegem sa ne petrecem majoritatea timpului, sa le spunem tot ce ne trece prin tartacuta, sa impartasim secrete cu si despre fete, baieti, filme, carti, jocuri, scoala, colegi, s.a.m.d?
Cand esti mic ai nevoie de prieteni mai mult sa te joci si sa te mai altoiesti din cand in cand. Apoi din ei mai pastrezi cativa sau mai adaugi si altii pe lista si incerci sa treci ceva mai departe te joaca. Incepi sa iti impartasesti cam toate gandurile si secretele. Mai tarziu, prin liceu descoperi ca din multii prieteni de joaca mai ramai cu o mana de oameni apropiati de sufletul tau, oameni de care te-ai legat si ai fi in stare sa faci orice sa le readuci zambetul pe buze atunci cand vezi lacrimi licarind in coltul ochilor.
Mai facem un pas si plecam si din oras la facultate. Normal ca pleci cu prietenii dupa tine, ca doar va unesc daca nu aceleasi principii si idei macar sunt aproape la fel.
Continuarea si dezbaterea pe PUNCTUL DE PE "i"
2 comentarii:
ai atins un subiect delicat cu ' radiografia ' evolutiei din punct de vedere al omului nascut si crescut intr-o comunitate de oameni, cu sau fara parinti.
compensam prin ganduri scrise despre acele momente si stari petrecute alaturi / cu ei, prin adaugarea / cautarea lor prin retelele astea sociale , gen twitter, facebook,...niste baieti spuneau prin 97 : sa nu uiti de unde pleci, ca nu vei stii unde vrei sa ajungi ( adevarat sau baliverne )
Trimiteți un comentariu