Love Story

Atunci cand vad un film de dragoste, atunci cand ascult o melodie de iubire, nu vocea, nu distributia celebra ma impresioneaza cel mai mult, ci scenariul. Ma uimeste ca “cineva” a avut inspiratia necesara pentru a crea asa ceva. Ma uimeste ca, macar in  teorie, exista inca oameni care iubesc cu adevarat.

De multe ori imi place sa inchid ochii si sa ma gandesc ca eu sunt muza celui care a creat piesa, scenariul, filmul de dragoste. Ma gandesc cum ar fi ca cineva sa ma iubeasca atat de mult incat sa-mi trimita scrisori “de dincolo”, la fel ca in filmul meu preferat “P.S. I love you”. Ma gandesc cum ar fi ca cineva sa ma iubeasca intr-atat incat sa imi citeasca povestea vietii mele in fiecare zi, daca eu nu mi-o voi mai aminti, ca in “The Notebook”. Cum ar fi ca cineva sa creeze “Zece” doar pentru mine?

Ma gandesc cum scenaristul, scriitorul, compozitorul au stat nopti intregi, luni, poate ani, gandindu-se la cineva drag, cineva real, care merita mai mult decat orice a fost facut pana acum vreodata. Gandindu-se cum ar putea sa-si dovedeasca iubirea intr-un fel cu totul si cu totul original si de neintrecut. Un fel de “mester Manole al iubiri”.

Cititi mai mult pe Casa cu Nuci