Invitatie la lectura (XIV)

Andres ne incanta astazi cu o frumoasa recenzie. Dupa cate ne-a povestit ea in randurile de mai jos, am adaugat cartea pe lista mea de favorite ce urmeaza sa fie citite! Pana va hotarati si voi sa va delectati cu ea sau cu alte carti, va invit la o Lectura Placuta!

Intr-o zi de aprilie am citit ultimele pagini din Andiamo, cartea care imbina marea iubire si nisipul iluziilor intr-un mod cu totul emotionant. Sunt doua stiluri total diferite dar care se completeaza atat de bine… Am descoperit in Andiamo un jurnal de calatorie, doua vieti impletite intr-una singura, o partitura de pian cantata la doua maini… Asta este Andiamo, cantecul de sirena asezat in cuvinte calde, cuvinte de dor, de iubire. Sunt doua drumuri parcurse in acelasi timp si traite separat.

Am inceput cartea in momentul in care am atins-o, am inceput lectura desi nu o deschisesem inca. Alice Nastase Buciuta si Simona Catrina s-au intalnit pe coperta si au pictat in nuante de cer senin un cantec, o poveste, un drum… Andiamo. M-am oprit din mers. Nu mai conta unde eram, unde trebuia sa ajung ce urma sa fac, contau doar cuvintele, povestea care acum avea un final. M-am asezat la prima masa pe care am vazut-o si am continuat lectura. Cu fiecare cuvant, ma intorceam in povestea zeitelor mele dragi. “Povestile au nevoie de finaluri (fericite!)” a spus Alice mai tarziu. Si citind descopeream frumusetea cuvantului intors la mine si a povestii pe care am asezat-o candva in raft cu lacrimi in ochi. M-a rascolit acest final, acest inceput. Andiamo si-a inceput povestea cu finalul cartii Noi suntem zeite. A fost un fel de semnal de alarma, parca a vrut sa imi aduca aminte ca unele carti se citesc cu sufletul, se traiesc pur si simplu.

Continuarea recenziei si alte comentarii pe PUNCTUL DE PE "i"