Limitele biologice ale dezvoltării economice

Se pare că economia de piaţă, impusă umanităţii de civilizaţia vestică (conform clasificării lui Samuel Ph. Huntington) şi-a atins în sfârşit, limitele dezvoltării sale. Cum şi era de aşteptat, conceptul „creşterii economice permanente” nu poate funcţiona la nesfârşit pe o planetă cu resurse naturale finite, mai ales dacă la baza acestui tip de economie stă exploatarea din ce în ce mai intensivă a acestor resurse naturale.

Este amuzant şi trist în acelaşi timp să urmăreşti cum se agită liderii mondiali pe la difeite summituri în căutarea soluţiilor depăşirii actualei crize economico-financiare mondiale, oferind doar nişte remedii cosmetice superficiale, fără a sufla măcar o vorbă despre atingerea plafonului „limitelor creşterii”. Probabil, de teama că n-o să dea bine la electorat...

Cu atât mai mult, nimeni dintra potentaţii acestei lumi n-o să aibă curajul să ne explice din ce cauză s-a ajuns la această limită, direct legată de ceia ce numesc americanii „planet’s carrying capacity”, care s-ar traduce în româneşte „capacitatea portantă a planetei”. Cu alte cuvinte, problemele actuale ale civilizaţiei umane rezidă din sumplul fapt că noi am suprapopulat planeta şi drept urmare, ea nu mai poate „duce” atâta lume şi nu mai are de unde să ne ofere resurse pentru toţi. Iar dintr-o atare situaţie există doar o singură ieşire – reducerea populaţiei umane pe Terra şi controlul sever al natalităţii.

Continuare >>>